Tratamentul osteonecrozei genunchiului


Prognostic Osteonecrozanecroza avasculară, necroza ischemică sau necroza aseptică reprezintă moartea celulelor osoase de la nivelul osului datorată întreruperii fluxului sanguin. Este caracterizată prin distrugerea structurilor osoase a traveelorosul fiind distrus, la acel nivel apărând durerea și pierderea funcției articulare.

Necroza avasculară este asociată cu numeroase boli și afectează cel mai frecvent epifiza oaselor lungi precum capul femural, capul humeral și condilii femurali, însă mai rar, pot fi tratamentul osteonecrozei genunchiului și oasele mici.

În practica clinică, cea mai frecventă este osteonecroza de cap femural asociată cu tratamentul prelungit cu glucocorticoizi. S-a decris însă recent și apariția osteonecrozei mandibulei în urma tratamentului prelungit cu bifosfonați, însă cazurile sunt rare precum rare sunt și cazurile de osteonecroză a umărului, genunchiului, carpului, tarsului și talusului.

sisteme de alimentare glucosamină condroitină medicament pentru ridicare electrică a articulațiilor

Diagnosticul timpuriu și intervenția cât mai rapidă pot amâna evoluția rapidă a bolii, osteonecroza nefiind o boală care se vindecă. În momentul medicamente moderne pentru tratamentul osteochondrozei care articulația se distruge articulația coxo-femurală este cel mai frecvent afectată este neceară protezarea acesteia.

SROA | Osteonecroza de la nivelul genunchiului

În lipsa tratamentului durează 5 ani până la distrugerea articulației. Pacienții aflați în tratament cu corticosteroizi și cei imunosupresați în vederea transplantului de organe au cel mai mare risc de a dezvolta osteonecroza.

Până la momentul actual osteonecroza de cap femural este de departe cea mai frecventă. În mod normal, orice porțiune de os distrus se va reface, osteoblastele construind os nou care să înlocuiască distrugerea. Acest tratamentul osteonecrozei genunchiului de regenerare a osului începe imediat după ce osul a fost lezat, fiind mecanismul principal de vindecare după fracturi dar și un mecanism fiziologic prin care osul se reînnoiește și rezistă forțelor de tracțiune.

În osteonecroză, procesul de osteogeneză și de vindecare este în general ineficient din cauza faptului că zona afectată este avasculară. Deși există o tentativă de creare de os nou, aceasta nu poate ține pas cu gradul ridicat de distrugere, traveele osoase prăbușindu-se mult mai repede decât timpul necesar pentru a se crea travee osoase noi.

Dacă osteonecroza nu este tratată, boala progresează, osul se prăbușește și articulația vecină se distruge apărând durerea și tratamentul osteonecrozei genunchiului.

produse ieftine pentru repararea cartilajelor tratamentul unguentului pentru dureri articulare

Cea mai frecventă localizare este la nivelul șoldului necroza aseptică de cap femuralalte localizări posibile fiind la nivelul oaselor carpiene, talusului, femurului, oaselor metacarpiene, mandibulei și humerusului.

În Statele Unite ale Americii, aproximativ La momentul actual există de cazuri de osteonecroză a mandibulei asociată cu utilizarea de bifosfonați, însă majoritatea pacienților cu acest diagnostic prezentau și alți factori de risc precum existența unui cancer. Un studiu Japonez arată că cele mai multe cazuri de osteonecroză sunt asociate cu utilizarea de corticosteroizi, urmând ca frecvență osteonecroza secundară abuzului cronic de alcool.

Morbiditatea asociată cu osteonecroza șoldului este mare întrucât tratamentul osteonecrozei genunchiului de handicap lăsat de această boală este semnificativ. Datorită fragilității osului, majoritatea pacienților cu osteonecroză de șold avansată vor necesita mai multe intervenții pentru protezare de șold de-a lungul vieții. Osteonecroza este asociată cu anemia falciformă care apare mai frecvent la populația mediteraneană, prin urmare în această zonă numărul cazurilor de osteonecroză este mai crescut.

Osteonecroza: cele mai frecvente cauze

Osteonecroza este mai frecventă la bărbați, cu raportul de frecvență bărbați: femei de Osteonecroza afectează oasele cu aport sanguin terminal de la nivelul unui singur vas de sânge precum capul femural, oasele carpiene, talusul și humerusul. Aceste oase au o circulație colaterală slab dezvoltată și înteruperea fluxului vascular va determina necroza măduvei osoase și a corticalei. Patogenia osteonecrozei este multifactorială, pacienții prezentând în general mai mult de un factor de risc pentru această boală.

Osteonecroza se dezvoltă prin următoarele mecanisme: 1.

Factorii de risc implicati in aparitia osteonecrozei

Ocluzia unui vas de sânge cu întreruperea aportului se sânge tratamentul osteonecrozei genunchiului os cauzată fie de un traumatism direct precum fractura sau dizlocația sau de un stres non-traumatic reprezentat de compresia asupra osului realizată de o tumoră benignă sau malignă. Anomalile metabolismului lipidic cu creșterea trigliceridelor serice duce la depunerea de lipide la nicelul capului femural determinând hipertensiune la acel nivel și ischemie.

Pe modelele animale s-a dovedit că administrarea de medicamente hipolipemiante oprește acest proces. Coagularea intravasculară și bolile de coagulare au implicație directă în patogenia necrozei avasculare. Coagularea intravasculară este un eveniment secundar determinat de o anumită boală sau anomalie metabolică precum trombofilia familială, hipercolesterolemiarejetul de grefă după transplant, sepsisulcancerul generalizat sau sarcina.

Vindecarea osului după un traumatism sau după un proces de necroză post-traumatica presupune acumularea de osteoclaste, osteoblaste, histiocite și crearea de noi vase. Osteoblastele construiesc un nou os determinând uneori cicatrici care împiedică dezvoltarea unei rețele normale de vascularizație, acest lucru ducând la remodelare osoasă defectuoasă și la afectarea funcției articulare.

La pacienții cu transplant renal și la pacienții în tratament cronic cu glucocorticoizi sau care consumă alcool în cantități mari s-a observat moartea osteocitelor. Stress-ul mecanic și compresia excesivă prin efort fizic ce presupune ridicarea de greutăți a fost asociată cu creștera incidenței necrozei avasculare de cap femural la pacienții care prezintă și alți factori de risc pentru această boală.

Necroza simptomelor și tratamentului condilului femural

Circulația la nivelul capului femural este asigurată din tratamentul osteonecrozei genunchiului vaselor mediale și circumflexe care se desprind din artera femurală. Ramurile retinaculare sunt cele mai importante.

O altă arteră care asigură fluxul sanguin în articulația coxo-femurală este artera obturatorie. Tratamentul prelungit cu steroizi precum prednisonul. Corticosteroizii sunt utilizați pe scară largă în tratamentul bolilor inflamatorii precum lupusul eritematos sistemicartrita reumatoidă, bolile inflamatorii intestinaleastmul sever și vasculitele. Studiile arată că tratamentul îndelungat cu corticoizi administrați pe cale orală sau intravenoasă este asociat cu necroza avasculară, în special cea de cap femural.

Fiziopatologie

Nu toți pacienții aflați în tratament cu corticosteroizi dezvoltă osteonecroză. Însă la cei la care apare osteonecroza se presupune că steroidul afectează metabolismul lipidic împiedicând sau încetinind beta-oxidarea lipidelor.

Prin urmare are loc acumularea de lipide la nivelul vaselor de sânge cauzând apariția de plăci de aterom tratamentul osteonecrozei genunchiului îngustează lumenul vasului, astfel reducându-se fluxul de sânge care ajunge la os.

Există studii care sugerează că osteonecroza asociată cu tratamentul cu corticosteroizi este mult mai severă și afectează articulația încheieturii încheieturii pentru artrită general ambele șolduri, comparativ cu osteonecroza cauzată de alți factori de risc care afectează numai o singură articulație coxo-femurală. Abuzul de alcool este o altă cauză frecventă de osteonecroză tot datorită interferenței cu metabolismul lipidic, apărând astfel mult mai rapid plăci de aterom care blochează aportul de sânge către os.

Traumatismele precum fracturile osoase, dizlocațiile articulare și traumatismele articulare directe tratamentul osteonecrozei genunchiului afectarea vascularizației tratamentul osteonecrozei genunchiului lezarea vaselor de sânge. Acest lucru poate duce la scăderea fluxului sanguin către os și la dezvoltarea osteonecrozei traumatice.

Studiile arată că dizlocarea articulației coxo-femurale și fractura de șold sunt factorii de risc numărul unu pentru dezvoltarea osteonecrozei. Radioterapia, chimioterapia și imunosupresia asociată cu transplantul de organe în special cu transplantul renal sunt alți factori de risc care pot determina apariția osteonecrozei.

Osteonecroza este de asemena asociată și cu o mulțime de boli și afecțiuni precum lupusul eritematos sistemic cu sau fără sindrom antifosfolipidiccancerul prin infiltrarea măduvei osoase cu celule tumorale, histiocitom fibros malignboli ale sângelui precum anemia falciformă și hemoglobinopatiile, boli ortopedice precum displazia congenitală de șold, osteomielita și boala Legg- Calve- Pethes, infecția cu HIVboala Gaucherboala Calsson, gutasarcina, tratamentul cu bifosfonați, vasculitele, osteoartrita și osteoporoza.

Simptomele sunt localizate în funcție de articulația afectată. Osteonecroza zonei medulare a osului este în general asimptomatică, în timp ce infarctele ce au loc în oasele mici ale mâinilor și picoarelor sunt de cele mai multe ori simptomatice. Durerea în articulația afectată este cel mai frecvent simptom al osteonecrozei, indiferent de localizare. Pacienții cu osteonecroză de cap femural prezintă în general durere în șold și în zona inghinală care crește în intensitate la efectuarea de efort fizic sau la ridicarea de greutăți.

Epidemiologie

Durerea poate fi de intensitate medie dar pe măsură ce progresează boala crește și intensitatea durerii. În general apare în repaus și se poate exacerba în timpul nopții. Infarctele de ampitudine foarte mare precum cele asociate cu boala Gaucher și cu hemoglobinopatiile sunt asociate cu durere foarte severă. La examenul clinic semnele observate de clinician tratamentul osteonecrozei genunchiului de gravitatea bolii. La debutul osteonecrozei examenul clinic poate fi perfect normal însă odată ce boala progresează, funcția articulară se deteriorează și pacientul poate începe să meargă șchiopătat în cazul în care osteonecroza se localizează la șold.

Osteonecroza dezvoltată în articulațiile care nu sunt foarte solicitate sau care nu trebuie să suporte greutatea corpului nu cauzează un grad atât de mare de handicap. Pacienții pot prezenta un grad crescut de sensibilitate la palparea articulației afectate, atât mișcările active cât și mișcările pasive în articulație fiind limitate și dureroase.

Osteonecroza: cele mai frecvente cauze

Poate apărea și deficitul neurologic în cazul în care un nerv este comprimat în articulația afectată datorită necrozei și ad eformării oaselor. Osteonecroza avansată se prezintă cu deformări articulare majore și cu atrofie musculară datorită inactivității cauzate de durere intensă la orice încercare de mobilizare a articulației respective. Pacienții cu osteonecroză de șold sunt în general bărbați cu vârsta peste 60 de ani care se prezintă la medic din cauza apariției durerii la nivelul zonei inghinale și fesiere, durere care este intensă, se accentuează cu mobilizarea articulației și se amplifică pe durata nopții.

Pacienții prezintă limintarea mișcărilor în articulația coxo-femurală fiind afectate flexia și extensia, însă cea mai mare durere apare în momentul efectuării rotației interne.

Diagnosticul diferențial al osteonecrozei se face în tratamentul osteonecrozei genunchiului cu osteoartrita și cu osteoporoza. Se pot efectua însă teste pentru evaluarea factorilor de risc precum un profil lipidic trigliceride, colesterol HDL, colesterol LDLo coagulogramă și screening-ul pentru coagulopatii deficitul de proteină C, deficitul de proteină S și boala factorului V Leiden.

O hemoleucogramă este utilă pentru evaluarea unei anemii care poate contraindica intervenția chirurgicală, unei infecții apare leucocitoza sau unei probleme de coagulare apar tromobcitoza sau trombocitopenia.

glucozamină 750 condroitină 600 prețul de condroitină glucozamină în farmacii

Testele imagistice utilizate în diagnosticul și evaluarea evoluției osteonecrozei sunt următoarele: 1. Radiografia plană nu detectează modificările fine ale osului ce caracterizează debutul bolii. Însă în boala mai avansată, radiografia detectează scleroza osoasă și schimbările de densitate. În ultimul stadiu deformările osoase precum prăbușirea capului femural sunt evidente.

Pentru detectarea și diagnosticarea bolii la debut este indicat RMN-ul. Dureri articulare unguent inodor radiografie nu se observă zona necrozată ci răspunsul osului sănătos la necroză și microfracturile determinate de slăbirea osului. Specificitatea acestei investigații este de asemenea foarte ridicată.

Utilizarea substanței de contrast cu gadolinium facilitează detecția timpurie a bolii. Modificările RMN presupun scăderea intensității semnalului în regiunea subcondrală și creșterea intensității în T1 și T2 sugerând existența edemului. Următorul stadiu este reprezentat de apariția unei zone reactive ce arată începerea refacerii zonei osoase afectate de necroză tratamentul osteonecrozei genunchiului intervenția osului sănătos.

Intensitatea este scăzută în T1 și crescută în T2. Acest aspect imagistic este caracteristic pentru osteonecroză, în acest moment putându-se stabili cu certitudine diagnosticul. Osteonecroza este caracterizată pe RMN prin deformarea suprafeței articulare și prin calcificări, aceste modificări fiind vizibile foarte clar și pe radiografia plană și pe scanările CT.

semne de artroză în tratamentul femeilor diagnosticul durerii de umăr